Brățara – trecutul și prezentul.

Deschid ochii și îl văd. Zâmbesc, apoi îl sărut. Merg să fac cafeaua ca să îl surprind cu aburi delicioși și calzi în această zi frumoasă de toamnă.

Îl aștept liniștită pe canapeaua din sufragerie când apare cu o mână la spate și un zâmbet mare cât o zi de vară. Mă întreb ce nebunii i-au mai trecut prin cap? Oare ce ascunde la spate?

Dimineți cu aromă de cafea

• 

Dimineți cu miros de lapte cald și aer curat, cu cântec de păsărele. Dimineți colorate în curcubeu sau gri, dimineți calde sau reci, însă mereu, mereu, mereu… pline de aromă de cafea.

Călătorii: De ce Low Lost?

Cui nu îi place să călătorească? Da, știu, și tu ești fan călătorii!

Sursă foto: Freepik

Cultură, oameni, istorie, mâncare, un zbor plăcut… Oh! Ce binecuvântați suntem că avem lumea la picioare la un click distanță de a cumpăra un bilet de avion ieftin! City-breaks, vacanțe… Dar cine mai stă acasă cu atâtea oportunități? 😀

De la vis la realitate: Honda Civic Type R

“I wanna be a billionaire so freakin’ bad 

Buy all of the things I never had 

Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine 

Smiling next to Oprah and the Queen…”

Apoi aud motorul, deschid ochii și sunt la volanul Honda Civic Type R. Nu știu cum am ajuns aici, poate e un vis sau…

• Hei, ai grijă cum conduci, poate ar trebui sa fii prudentă!, îmi spune vocea de lângă mine.

Moda, WOW sau BAU?

Modă – catwalk, trandsetteri, ce e în vogă etc – asta îmi vine în minte când aud despre acest concept. Am mai citit, răsfoit sau chiar vizualizat diverse clipuri cu ce e la modă, și deși n-am fost niciodată o înfocată a ceea ce se poartă, mereu am reușit să combin hainele frumos și să fiu admirată (deși sincer, cumva este vorba și de atitudine).

Am citit pe answear. că sunt la modă carourile! WOW! Mi-am cumpărat o cămașă în carouri pentru că mi-a plăcut, deci iar cumva am reușit să ating cerințele și anul acesta!

Un boboc la SuperBlog

Salut! Sunt Alexandra aka Lexi și m-am întors!

Asta-seară eram pe profilul de Facebook al unui prieten vechi și-am văzut că postase ceva despre… SuperBlog. I-am citit articolul, pe care îl găsiți aici și mi-a plăcut ideea de a scrie, din nou, pe blog.

M-am apucat de blogging în 2009 și am auzit de SuperBlog, dar niciodată nu m-am înscris. Sunt 10 ani în care aș fi putut să particip, dar, hei! – niciodată nu e prea târziu!

Nu-ti mai da ochii peste cap cand mergi acasa!

23 decembrie 2017, 1:00 a.m, Londra.

Am primit ieri un e-mail cum ca s-au mai abonat cativa oameni la blogu’ meu – asta prafuit,

Destinatar: Romania // Expeditor: Copilul tau

Draga mea Romanie,

 

Ma doare sa te vad neajutorata, insangerata. Ma doare sa te stiu iar „socialista”. Ma doare sa stiu ca viitorul ti-i ingropat cu fiecare vot; cu fiecare zumzet pe social media, cu fiecare roman care moare din cauza sistemului jegos implementat de niste hoti, de unii care te vor dezbinata, de viermi imputiti care taie in carne vie si-apoi iti pune sare pe rana. Ma doare… Doare pt.ca nicio secunda nu ma pot gandi sa vin acasa sa lucrez pt a pune umarul la societatea romaneasca.

De mână cu trecutul, iubind momentul.

O lună și două săptămâni.

Un pumn de visuri, o schimbare de job și de chirie, un iubit. Simt că trăiesc propriul film românesc în Vestul Europei; un film cu ceva condimente a la Hollywood. În goana asta nebună muncă – acasă, uneori am timp și pentru mine. Am timp să merg de

Londra, din nou – #viataprinochiimei

O lună și aproape două săptămâni. Cam atâta timp am stat departe de blog. După a II-a zi de prosteste, am mai mers în Piață. Până la urmă am încheiat mergând în fața clubului pentru a aprinde lumânări. #Colectiv va rămâne