Londra, din nou – #viataprinochiimei

O lună și aproape două săptămâni. Cam atâta timp am stat departe de blog. După a II-a zi de prosteste, am mai mers în Piață. Până la urmă am încheiat mergând în fața clubului pentru a aprinde lumânări. #Colectiv va rămâne impregnat pe viață în sufletul meu… Atât de tare m-a afectat, încât înainte să plec din țară, am mers să mai aprind o căndeluță. Am simțit o liniște profundă care nu m-a mai dat peste cap.

Și-uite așa timpul trece ca nebunul…

londra_westfield_mallDe o săptămână-s în Londra, lucrez în sales. Vând cosmetice. Opresc oamenii din drumul lor spre nu-știu-ce ca să le prezint produse și să-i fac să-nțeleagă cât de minunate-s produsele.

M-am plâns mult în astea 7 zile: ba că nu mai pot de picioare, ba că n-o să rezist – dar am așa în interior un CEVA puternic care mă-mpinge mai departe, deși uneori parcă aș vrea să pun pauză ca să mai pot asimila și eu ceva.

Dar DA, sunt bine. Cu tot dorul pe care-l port deja în suflet pt.ai mei, aici e o altă lume. Cu totul alta. Oameni respectuoși, care chiar în graba lor parcă spre nicăieri – mai au timp să-ți zâmbească. Sau să se țină de mână sau să arate iubirea față de cel de lângă. Desigur, străinătatea e străinătate, dar e CEVA-ul ăla care în țara mea lipsește, CEVA-ul ăla care te motivează să vrei mai mult, să strângi din dinți, să mai lași o lacrimă să curgă, dar CEVA-ul ăsta te impulsionează și totodată îți crește încrederea de sine. 🙂

westfield_christmas_treeIeri am oprit un cuplu. El, mulsulman negru englez – ea, alba ca zăpada cu părul bălai și irlandeză. Erau de vârsta mea, aveau inele de logodnă, se iubeau de peste un an jumătate și-am vorbit câte lună și în stele, ba chiar și despre faptul că-s româncă. Vorbeam despre etichetări și discriminări. M-au felicitat că nu mi-e rușine să spun ce sunt și cine sunt, și-am ajuns să vorbim despre guverne, sisteme și oameni limitați care pun etichete.

Ah, Doamne, poveștile astea cât mă mai hrănesc! E așa de bine să mă pot hrăni cu zâmbete sau complimente care vin din suflet! Oh…

Cu drag și zâmbet puțin obosit,

londra_westfield

Anunțuri

Despre Alexa Dogaru

"Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului."Margareta Pâslaru
Acest articol a fost publicat în Jurnal, Oameni și povești și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Bagă o părere :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s