Brățara – trecutul și prezentul.

Deschid ochii și îl văd. Zâmbesc, apoi îl sărut. Merg să fac cafeaua ca să îl surprind cu aburi delicioși și calzi în această zi frumoasă de toamnă.

Îl aștept liniștită pe canapeaua din sufragerie când apare cu o mână la spate și un zâmbet mare cât o zi de vară. Mă întreb ce nebunii i-au mai trecut prin cap? Oare ce ascunde la spate?

Întinde mâna și îmi dă o cutie superbă, roz cu sclipici, dar pare o cutie de care s-a lipit Universul cu stele cu tot, așa mult strălucește. Mi-este greu să îi descriu frumusețea. O deschid și văd înauntru o brățară de argint, o brățară charm, așa cum știe numai el că îmi plac accesoriile. Este dintr-un șir împletit roșu și are mai multe charmuri.

  • Mulțumesc, iubitule!
  • Cu drag, scumpa mea! Ia să vedem, știi ce însemnă charmurile de pe ea?
  • Talismanul – inimă cu piesa de puzzle lipsă… Hm! Faptul că tu erai piesa puzzle lipsă din viața mea?
  • Ha, ha. Tu erai de fapt piesa puzzle lipsă din viața mea. Ești drăguță ca întotdeuna. Curcubeul?
  • Viața noastră frumoasă!
  • Și setul de pictură? mă întreabă el, parcă nerăbdător.
  • Setul de pictură înseamnă că noi suntem pictorii vieții noastre.
  • Așa e. Să te bucuri de ea! și mă sărută fierbinte cu gust de cafea.

Cel mai frumos cadou din viața mea avea să fie brățara de la el. Îmi aducea noroc sau cel puțin așa credeam. În cele mai importante momente ale vieții, o priveam. Și-mi aminteam de el și îmi era dor. Și seara ne priveam și ne îmbrațișam, iar brățara se încărca cu iubire și energie pozitivă.

Mai târziu, când el nu mai avea să fie puzzle-ul din viața mea, când nu mai era parte din curcubeul vieții mele, mi-am promis că am să fiu mereu pictorul vieții și n-am să plâng. Am să continui să colorez zilele și zâmbetul în culori vii. Nici nu mai știu cum e, pe unde e… Și ne-am făcut promisiuni, iar eu credeam că e alesul. Însă viața ne duce pe cărări diferite uneori. Sau poate Universul ne îndrumă pașii către alte cărări…

Cine ar fi crezut că brățara de argint plină de amintiri va cădea pe stradă, iar sufletul meu pereche o va găsi?

V-am zis eu… Misterul vieții. N-avem să știm niciodată cum, de ce, ce, când și unde.

Era primăvară. Pomii înfloriseră, iar eu mergeam prin parcul meu preferat. M-am dezechilibrat pe pod, iar când m-am prins de balustrada podului ce trecea lacul, brățara s-a desprins și a căzut. Am plecat mai departe, însă auzeam că cineva mă striga ca prin vis.

  • Domnișoară! Domnișoară!

Privesc în urmă, mă întorc și-i văd chipul angelic. Păr castaniu ca frunzele toamnei și ochi căprui și blânzi. Mi-a furat un zâmbet pentru că mă simțeam hipnotizată de el.

  • Domnișoară? Domnișoară! V-a căzut această brățară!
  • Oh, mulțumesc…
  • Mihai, mă numesc Mihai!
  • Mulțumesc, Mihai!

Și ne-am înțeles din priviri din prima secundă. Avea să mă însoțească și să stăm pe o bancă, iar eu să-i spun povestea bijuteriei care purta acum 2 povești. Trecutul și prezentul.

Sursă fotografii: https://www.vendajewelry.com

Scris pentru Super Blog 2019

Despre Alexa Dogaru

"Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului."Margareta Pâslaru
Acest articol a fost publicat în SuperBlog2019 și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Bagă o părere :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s