De mână cu trecutul, iubind momentul.

O lună și două săptămâni.

Un pumn de visuri, o schimbare de job și de chirie, un iubit. Simt că trăiesc propriul film românesc în Vestul Europei; un film cu ceva condimente a la Hollywood. În goana asta nebună muncă – acasă, uneori am timp și pentru mine. Am timp să merg de alexa_metrou_londonezmână cu el prin parc sau să ne mai uităm la un film sau pur și simplu mă bucur de momentele alea când stau sardină în metroul londonez.

Despre fericire? Fericire e (și) atunci când revezi prieteni. Oh, Doamne cum e să primești un telefon și să auzi: „Alexa, trebuie să ne vedem! Sunt în Londra!

cu maria si ana

     Mulțumesc, Maria! Mulțumesc, Ana! 

Zâmbesc în fiecare zi… pentru că ăsta e cel mai bun lucru pe care mi-l pot dărui mie. Fericirea vine din interior. Și da, meanwhile, am făcut 25, dar tot ca la 18 mă simt. Am momente când înjur că mi-e greu, dar trec rapid peste pentru că ȘTIU că de data asta voi reuși!

Lupt în continuare pentru ceea ce vreau să fac. Mi-am schimbat opinia, Media este – pentru moment – un punct îndepărtat în trecut și-n viitor. M-am apucat de MLM, part time, și am încredere în orașul ăsta cu potențial care mă face să mă simt VIE!

Și nu, nu-s ipocrită. Mi-e dor de România mea, de părinții, sora, bunica și prietenii mei. Mi-e dor de București, dar știu că am lăsat în urmă un București trist. Un București în doliu – pe de o parte – și nepăsare – pe de alta.

Aici e încă 30. Sunt 3 luni de la tragedia din #Colectiv. Nu, nu am uitat… Mereu mă gândesc la ei; la îngerii plecați mult prea devreme, la cei care vor purta cicatrici în suflet și pe corp și la cei care n-au plătit pentru ceea ce nu trebuia să se întâmple… Dar am încredere în plata divină și-a Universului, chiar dacă asta nu șterge durerea, apăsarea, nesimțirea și nu aduce oamenii înapoi.

The day we give in is the day we die…

Cam asta trebuie să purtați în voi, cumva tatuat pe suflet, ca să nu uitați că pericolul e la orice pas, că autoritățile sunt de c*cat, că România noastră frumoasă o să vă omoare persoanele dragi sau o să vă trimită copii prin țări străine.Până una-alta, în drumul vostru poate spre nicăieri, dezbrăcați-vă de riduri și mai lăsați orgoliile. Mai zâmbiți și-mbrățișați. Mai faceți un bine, mai hrăniți-vă sufletele. Nu de alta, dar cea mai importantă lecție pe care trebuie s-o învățăm e că ACUM poate fi ultimul moment AICI. 🙂Din Londra,Cu drag, O visătoare,o luptătoare,un om mândru că e român.

Anunțuri

Despre Alexa Dogaru

"Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului."Margareta Pâslaru
Acest articol a fost publicat în Jurnal și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De mână cu trecutul, iubind momentul.

  1. anonim zice:

    Da interesant. Mai interesant este ca mai există un colectiv undeva pe la Lizeanu intr_un fost cinematograf. Cineva ar vrea sa evite un alt incendiu dar nu intereseaza pe nimeni, ca si in colectiv doar distractie .

Bagă o părere :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s