Mi-e sufletul în doliu…


Scriu și șterg, scriu, șterg, scriu, șterg…Trag aer în piept și-nchid ochii. Mă gândesc cu ce să-ncep, dar tristețea asta care-mi acaparează sufletul e mare, e imensă, mă simt pustiită, simt că am pierdut ceva. Sunt umană, empatizez… Mă cunosc, doar d-aia nu mă uit la știri. Dacă aș urmări știrile aș plânge non-stop…

Și nu, nu uitându-mă la știri am aflat de tragedia de vineri. Am primit un sms de la o prietenă foarte bună care știa că urma să plec să petrec, dar nu știa dacă vineri sau sâmbătă.

„Bă, în ce club ești?!?! Zi-mi, te rog, că nu ești la Colectiv :(((”

M-am gândit că a greșit destinatarul. Nu-nțelegeam de ce emoticonul care plânge. I-am zis că n-am ieșit și până să primesc următorul ei sms, mă sună un alt prieten.

„Dă repede pe Antena 3! A explodat Colectivul!”

Am rămas blocată. Șocată. Cum să explodeze un club? Doamne… D-aia își făcea prietena mea griji! Mi s-a legat totul în cap. Am închis apelul și mă uitam șocată la știri. Mă gândeam într-una că puteam fi acolo eu sau prietenii mei. Mai primesc un apel:

„Alexa, trebuia să fiu acolo! Trebuia să fiu acolo! Sunt în Centru, aud sirene, sunt șocat, trebuia să fiu acolo!”, îmi spune un alt prieten de-al meu. Am încercat să-l liniștesc, i-am spus să meargă acasă și să mulțumească divinității că lucrurile au fost în așa fel încât să n-aterizeze acolo…

La un moment dat se vorbea despre o cunoștință de-a mea că a fost în clubul ăla. L-a sunat toată lumea, i-am scris pe Facebook. Nu era activ de 5 ore, deci de pe la ora incendiului. Am simțit că mă sufoc. Până la 5 dimineața când s-a trezit și mi-a zis că n-a mai fost, c-a adormit… n-am pus geană pe geană.

Sâmbătă trebuia să mergem să petrecem de Halloween. Așteptam să mă distrez de cel puțin două săptămâni. N-am mai mers… Am decis toți că e mai bine să mergem să punem câteva lumânări și flori în fața clubului și apoi să mergem la mine să vorbim.

colectiv_rip

Zis și făcut. Dar înainte de asta, am zis să creăm evenimentul ăsta pe Facebook: Lumină pentru #Colectivintenția noastră a fost să-i unim pe oameni și să comemorăm împreună viețile pierdute vineri seara. E incredibil câtă lume discută acolo, cât de mulți empatizează, cum ne ținem la curent, cum ne-am format în peste 24 de ore o comunitate!

M-am întâlnit cu prietenii mei și-am mers acolo.

Mirosea a aer rece și-a crizanteme. M-au podidit lacrimile, am spus „Tatăl nostru” pentru că așa am simțit, mi-am luat în brațe una dintre prietene care și-a pierdut prietenii acolo, în foc… Tremura. Eu plângeam iar. Plângea și ea. Liniștea era mormântală. Întorceam capul din când în când spre porți și priveam tavanul gangului care avea urme de funingine. Nu puteam să-mi  închipui scene din seara de vineri. Nu puteam. Creierul meu era blocat și refuza să-și închipuie oroarea. În stânga mea erau televiziunile. În față aveam o mulțime de tineri, elevi, studenți, dar și de persoane mature care veneau și aprindeau o lumânare, lăsau un buchet de flori, plângeau, se închinau… Eram o statuie. Călcam pe cimentul pe care mulți dintre cei de atunci au căzut după ce au ieșit în flăcări. La gândul ăsta am simțit un gol în stomac…

Poate e prea devreme de discuții despre ce s-a întâmplat și cum… Da, e prea devreme… În plus nu-s eu competentă să-mi dau cu părerea. Știu că cei vinovați vor plăti! Și dacă o să se uite vreo secundă de treaba asta… Oamenii vor ieși în stradă! Știu asta, suntem o FORȚĂ!

Închid ochii și ridic un gând spre cei ce nu mai sunt și mă rog să se facă voia Domnului pentru cei din spitale…

Mi-e sufletul în doliu…

Nu mai vreau să trec prin asta. Mâine poate fi oricine. Sistemul are multe hibe, multe găuri, multe dedesubturi, multe lucruri în neregulă. Să nu uităm nicio clipă ce s-a întâmplat vineri și la o adică să nu uităm să fim uniți ca zilele astea… Să ne mobilizăm să facem ceva!

Dacă vreți să ajutați #colectiv, dați click aici.

Anunțuri

Despre Alexa Dogaru

"Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului."Margareta Pâslaru
Acest articol a fost publicat în Clipuri și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Bagă o părere :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s