#lectiidelaviata sau #viataprinochiimei

tumblr_ndo417vSTB1s9sieno1_r1_500Prietene drag,

Îți scriu iar file de jurnal. Iar… pentru că simt că trebuie să împart ce sunt și ce simt cu tine. Să arăt că sunt om, că lupt, că plâng, că exist. Vine de undeva din interior chestia asta, așa că nu-mi cere să ți-o explic. N-am absolut nicio definiție pentru „împărțirea de sentimente”.

Am adormit și m-am trezit cu „I was here” cântată de Beyonce și azi mai mult ca oricând am realizat câtă putere există în interiorul meu. Prin câte am putut să trec și niciodată n-am renunțat la luptă. E al dracului de greu dacă e să mă întrebi. E greu. Atât de greu că am nopți în care nu dorm sau zile în care plâng cu orele.

Mă focusez pe visurile mele. Trebuie să reușesc! Voi îmbunătăți versiunea actuală a mea.

Vreau să fiu mândră de mine într-o zi și să știu că „am fost aici”. Că mi-am pus amprenta în pătrățica mea.

Așa că-mi fac iar bagajele, mă mut iar în Londra și sper tare în șansa asta. Și dacă n-o fi să fie, măcar știu că am încercat. Contează lecțiile, contează poveștile și nu cum se încheie, nu? 🙂

Iau o mică vacanță de la Internet și pornesc în căutarea unei căi.

Ai grijă de sufletul tău și crede în tine!

P.s: Am început să strâng #lectiidelaviata, așa că le share-uiesc și pe-astea cu tine… Poate cândva, te vor ajuta.

1. Dacă-ți vine să plângi, fă-o.
Nimic nu te face să te simți ușurat mai tare ca o partidă de boceală.
2. Citatele par de c*cat atunci când n-ai ce mânca.
Da, viața e roz că așa o zis Trisco da Belluci, dar pun pariu că pe ăla nu l-o pălit zicala când îi ghiorțăiau mațele sau nu știa cum să-și raționeze haleala; ori când nu știa cu ce să plătească chiria sau facturile. Stai că Trisco da Belluci n-avea electricitate și se ștergea la c*r cu frunze de păpușoi.
3. Oricât de greu ar fi, fii puternic!
Sună a citat din Trisco da Belluci, da’ faza e că dacă nu ești puternic, mai ai o cale și cu siguranță nu e de ieșire, decât de intrare. La 2 metri sub pământ.
4. Ajută dacă poți. Nu se știe când ai nevoie de oameni și se poate întoarce tot binele făcut.
Desigur, asta tre’să fie curgă cumva și prin venele tale, altfel… Nu merge. Are și Universu’ ăsta legile lui.

5. Totul se întâmplă cu un scop.
Da, știu, clișeu. Dar mulți care au fost în viața ta și-au plecat, au fost acolo cu un scop. Să înveți niște lecții. Nasol dacă ai fost prea orb să le vezi sau prea prost să le înveți. (ups, scuze!)
6. O știi pe-aia cu legea atracției? Ai auzit de karma?
Fii sigur/ă că ce e acum în viața ta, e rezultatul a ce ai făcut în viața ta. Și dacă te consideri victimă, crezi că ești a mai bună persoană ever, pe undeva ai tuflit-o tu și acum plătești.
7. Să nu ai așteptări.
Cred că asta e lecția pe care mi-o repeta maică-mea de catralioane de ori când eram acasă. Niciodată n-am ascultat-o și uite așa am sfârșit de multe ori prin a avea sufletul făcut bucăți.

8. Visează.
Dacă a fost să mă-nvețe ceva viața asta, m-o învățat să nu-mi pierd visurile. Oricât de mari și tâmpite pot părea, pentru mine nu-s imposibile. Doar închid ochii și le trăiesc. Iar revin la Univers. Știu c-o să se întâmple tot ce visez acum. Pentru că EU cred!
9. Da, e bine să ai credință.
Nu neapărat în Buddha, Iisus, Allah sau orice alt profet care o pășit pe Pământ. E bine să crezi în ceva, începând cu tine. De ce e bine? Păi ca să te ții pe linia de plutire, asta dacă nu vrei s-o iei pe câmpiuțe și să te duci fix la dracu’.
10. Zâmbește!
Și n-o zic doar io, ci și niște cercetători (nu știu dacă britanici).
O să te simți OK. Bineînțeles, dacă ți se prăbușește Universul și treci prin cele mai mai c*caturi ever, n-o să poți zâmbi atunci, dar cu siguranță se va întâmpla pentru că așa e mecanismul ăsta: suferi, zâmbești, suferi, zâmbești.
11. Muzica ne amintește de umanitate.
Tre’să fii stană de piatră să nu te miște măcar puțin muzica. Emoțiile alea pe care le simți în străfundu’sufletului tău… Alea îți demonstrează cât % mai ești uman.
Propun să se inventeze (asta dacă n-a apărut deja) umanometru’. În funcție de cât ești de emoționat de notele muzicale, să fie afișată umanitatea ta.

Anunțuri

Despre Alexa Dogaru

"Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului."Margareta Pâslaru
Acest articol a fost publicat în Jurnal, Oameni și povești și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Bagă o părere :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s